Securitate vechepentru amenințări noi

Resurse: bibliografie adnotată

Sursele antice, istorice și tehnice pe care se sprijină fișele, cu o frază despre ce aduce fiecare.

Sursele de mai jos sunt cele pe care se sprijină fișele. Sunt grupate pe tipuri, cu o frază despre ce aduce fiecare, pentru cititorul care vrea să meargă mai departe.

Surse antice și medievale

  • Polibiu, Istorii, cartea VI (cap. 34–37). Descrierea taberei romane: parola zilnică (tessera), rondul de noapte, tăblițele santinelelor și pedepsele. Cea mai veche descriere tehnică a unui sistem de autentificare și de jurnalizare. Disponibil în traduceri moderne și online.
  • Biblia, Cartea Judecătorilor, 12, 5–6. Episodul „șibolet” — autentificarea prin ceea ce impostorul nu poate imita.
  • Herodot, Istorii, cartea V (cap. 52–54) pentru Drumul Regal și cartea VIII (cap. 98) pentru sistemul de curieri persan.
  • Cassiodor, Institutiones divinarum et saecularium litterarum (c. 540–560). Manualul mănăstirii Vivarium: de ce și cum se copiază cărțile.
  • Pliniu cel Bătrân, Naturalis Historia, cartea XXXIII. Despre inelele cu sigiliu și răspândirea lor.

Istorie și istoria tehnicii

  • David Kahn, The Codebreakers (ed. revizuită, Scribner, 1996). Istoria de referință a criptografiei, de la antichitate la computer; sursa pentru Vernam, Mauborgne și contextul blocului de unică folosință.
  • Simon Singh, Cartea codurilor (Humanitas, ed. rom.). Versiunea accesibilă a aceleiași istorii; capitolele despre Enigma și despre blocul de unică folosință.
  • Claude E. Shannon, „Communication Theory of Secrecy Systems”, Bell System Technical Journal, 1949. Demonstrația secretului perfect.
  • Auguste Kerckhoffs, „La cryptographie militaire”, Journal des sciences militaires, 1883. Principiul care îi poartă numele.
  • John Earl Haynes, Harvey Klehr, Venona: Decoding Soviet Espionage in America (Yale University Press, 1999). Reutilizarea blocurilor și consecințele ei.
  • M.R.D. Foot, SOE in France (HMSO, 1966; reeditări) și Leo Marks, Between Silk and Cyanide (HarperCollins, 1998). Verificările de securitate ale operatorilor radio, structura celulelor și, la Marks, autopsia sinceră a eșecului din Olanda (Englandspiel).
  • Richard Rhodes, The Making of the Atomic Bomb (Simon & Schuster, 1986). Compartimentarea Proiectului Manhattan și cazul Fuchs.
  • Atul Gawande, The Checklist Manifesto (Metropolitan Books, 2009). Accidentul Model 299 din 1935 și nașterea listei de verificare.
  • Denise Schmandt-Besserat, How Writing Came About (University of Texas Press, 1996). Bullae, jetoanele și sigiliile-cilindru din Mesopotamia.
  • The National Archives (Regatul Unit), ghidurile de cercetare privind actele medievale (deeds, indentures) și colecția de tally sticks ale Trezoreriei. Descrierea documentelor tăiate și a bețelor de răboj, cu exemplare digitizate.
  • NSA, Learning from the Enemy: The GUNMAN Project (Center for Cryptologic History, 2007, desecretizat). Mașinile de scris IBM Selectric din ambasada de la Moscova.
  • Jeremiah Denton, When Hell Was in Session (1976). Mărturia prizonierului care a clipit „torture” în Morse.

Securitate informatică

  • Clifford Stoll, The Cuckoo’s Egg (Doubleday, 1989). Prima descriere a unui honeypot și a urmăririi unui intrus; se citește ca un roman.
  • Ben McCarty, Cyberjutsu: Cybersecurity for the Modern Ninja (No Starch Press, 2021). Cea mai apropiată lucrare ca intenție de această carte: tehnici din manualele ninja aplicate la securitatea rețelelor.
  • Bruce Schneier, Secrets and Lies (Wiley, 2000) și blogul Schneier on Security, eticheta „history of security”. Sursa cea mai consecventă de gândire despre securitate ca problemă de oameni, nu de tehnologie.
  • Kim Zetter, Countdown to Zero Day (Crown, 2014). Stuxnet și traversarea spațiului gol de la Natanz.
  • Andy Greenberg, Sandworm (Doubleday, 2019). NotPetya, Maersk și controlerul de domeniu din Ghana.
  • Peter Krogh, The DAM Book (O’Reilly, 2005). Formularea originală a regulii 3-2-1 pentru copiile de rezervă.
  • ENISA, Threat Landscape (ediții anuale). Tendințele amenințărilor la nivel european; sursa pentru frecvența fraudelor BEC și a ransomware-ului.

Cazuri recente citate

  • Ferrari, iulie 2024 — relatarea originală Bloomberg (Daniele Lepido) și analiza MIT Sloan Management Review, „How Ferrari Hit the Brakes on a Deepfake CEO”.
  • Arup, Hong Kong, ianuarie 2024 — relatările Financial Times și CNN despre transferul de 200 de milioane HKD obținut prin apel video cu deepfake-uri.
  • SolarWinds, decembrie 2020 — raportul FireEye/Mandiant și analizele CISA.
  • Norsk Hydro, martie 2019 — comunicările publice ale companiei, remarcabile prin transparență.
  • Tesla, Nevada, august 2020 — actul de acuzare al Departamentului de Justiție al SUA în cazul Kriuchkov.
  • Matanuska-Susitna, Alaska, iulie 2018 — relatarea Washington Post și raportul districtului.
  • WannaCry, mai 2017 — raportul National Audit Office (Regatul Unit) despre impactul asupra NHS.
  • Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), în special art. 5, 25, 32, 33, 34.
  • Directiva (UE) 2022/2555 (NIS2), în special art. 21 și 23.
  • OUG nr. 155/2024 privind cadrul de securitate cibernetică (transpunerea NIS2 în România), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 124/2025, și ordinele DNSC de aplicare.
  • Legea nr. 123/2026, care protejează cercetarea de securitate de bună-credință (raportarea responsabilă a vulnerabilităților) și întărește cooperarea DNSC cu autoritățile competente.
  • Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (eIDAS), pentru semnătura electronică.
  • ISO/IEC 27001:2022 și ISO/IEC 27002:2022, pentru controalele din Anexa A citate în fișe.
  • Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice (1961), art. 27, pentru inviolabilitatea valizei diplomatice.